București 2016

La izvorul tradiției ortodoxe române: ecouri ale participanților

Tinerii care au participat la Pelerinajul Internațional de Paști din parohiile ortodoxe din București ne-au trimis ecouri ale experiențelor lor. Publicăm o parte din ele aici. De asemenea, am editat o pagină cu mai multe imagini din pelerinaj.

Tobias (Germania)

Când am ajuns, am fost primit cu căldură la aeroport și apoi la Facultatea de Teologie, în parohia mea gazdă și de familia mea gazdă. Și am intrat în prima mea biserică ortodoxă miercuri seara. E o biserică foarte frumoasă, mică, cu picturi și icoane și auriu peste tot. Am fost impresionat, dar nu era ceea ce așteptasem. Apoi a început slujba. Iar muzica de asemenea nu era cum mă așteptam să fie muzica ortodoxă. Era frumos, dar mă simțeam străin și nelalocul meu.

În ultimele zile am avut foarte multe discuții interesante. Prima a fost cu o doamnă în vârstă, în fața bisericii – ea nu vorbea engleză sau germană, iar eu nu vorbesc românește, așa că ne-am folosit mâinile și picioarele. Ne-a spus să facem semnul crucii corect în stilul ortodox și ne-a explicat diferența față de modul occidental. Următoarea întâlnire a fost cu doi preoți în parohia noastră gazdă. Am discutat despre diferențele și lucrurile pe care le avem în comun folosind simbolurile din biserică și am făcut un tur cu ghid al bisericii noastre gazdă. De asemenea, am vorbit cu ghidul în timpul unuia dintre ateliere.

Și acum, două zile mai târziu, când a început rugăciunea de seară, iar credincioșii au început să cânte, m-am simițit ca acasă și chiar am încercat să cânt cu ei. Nu puteam pronunța niciun cuvânt. Dar aveam prieteni în jurul meu în această minunată biserică cu o atmosferă minunată.


Monique (Olanda)

Ospitalitatea în București este minunată. Postul Paștelui este strict în România, datorită Paștelui ortodox pe care îl vom sărbători duminică. Dar Postul nu înseamnă să nu mănânci – înseamnă că primești o mulțime de legume și mâncare fără produse lactate. Iar familia gazdă este foarte drăguță! Mama noastră gazdă vorbește doar română și puțină franceză. Singura propoziție pe care nu o înțelege este ’Putem să vă ajutăm?’ Limbajul corpului este o limbă pe care oricine o vorbește, așa că ne înțelegem foarte bine! Sunt foarte recunoscătoare pentru timpul pe care îl pot petrece în România și pentru că putem sărbători Paștele ortodox împreună.

Teodor (Bulgaria)

În Vinerea Mare, mergi la biserică având toate sentimentele trăite la Denia celor Douăsprezece Evanghelii din seara trecută – povestea Patimilor. Totul este decorat cu florile pe care oamenii le-au adus în timpul zilei și totul arată chiar vesel, și în același timp îi auzi pe preoți citind Prohodul Domnului și cu greu poți înțelege întreaga dezolare din inimile oamenilor, dar în același timp îți dai seama că toate acestea trebuiau să se întâmple... pentru tine. Procesiunea care urmează este nu numai extrem de solemnă și tăcută, dar reflectă și procesiunea Învierii. Toată lumea intră în biserică pentru a doua oară și deja poți vedea draperia albă cu "Hristos a înviat". Știi că se apropie, și totuși îți dai seama că tocmai ai participat la înmormântarea Mântuitorului. Slujba din Vinerea Mare este un moment ciudat în timp, cu o anticipare a Învierii.


Josy (Germania)

În Vinerea Mare am avut ocazia să vizitez Parohia “Sfântul Pantelimon”. Din nou am fost copleșit de ospitalitatea românească, primirea foarte călduroasă din partea diferitelor persoane: preotul care ne-a explicat însemnătatea slujbei lor din Vinerea Mare; Julia, directoarea unei școli, care ne-a vorbit cu atâta pasiune despre menirea de a fi profesor și cum ea Îl găsește pe Dumnezeu în copii; Ruxandra, o fată de 12 ani, care m-a uimit cu engleza ei excelentă, dar și mai mult cu zâmbetul ei luminos și primitor; precum și directoarea unui centru de îngrijire paliativă care își face meseria sa atât de dificilă cu atâta căldură.

Toate întâlnirile mi-au arătat că, deși avem un stil, o formă diferită de închinare și chiar dacă s-ar putea să nu ne înțelegem unii altora toate ritualurile religioase, noi toți Îl căutăm pe Dumnezeu; iar oamenii pe care i-am întâlnit cred de asemenea că Dumnezeu este iubire!

Iryna (Belarus)

În București în Vinerea Mare foarte mulți oameni au venit la biserică având flori. Nu am înțeles de ce, într-o zi atât de tragică, oamenii aduc flori și le pun în fața crucii. La sfârșitul slujbei, preotul a spus că fiecare persoană va primi flori la ieșirea din biserică – cele pe care oamenii le aduseseră în timpul zilei – și că trebuie să le păstreze până la următorul Paște, ca pe un simbol al iubirii. Hristos este Iubire, El a murit pe cruce ca noi să avem viață veșnică – nu este vorba despre moarte, ci doar despre Iubire. Și stând în fața unei cruci mari în Vinerea Mare, noi, care credem în Hristos, putem vedea crucea în lumina lui Hristos Cel Înviat, iar nu ca pe un simbol al umilinței. Aici, în București, Vinerea Mare a reprezentat pentru mine o mare speranță și o mărturie a iubirii nemărginite a lui Dumnezeu pentru oameni, o mărturie că Hristos a înfrânt moartea și frica.


Ania (Polonia)

Fiind în București pe perioada Postului și alăturându-ne credincioșilor ortodocși în rugăciunile lor și în viața de zi cu zi a reprezentat o ocazie unică de a vedea cum arată credința și tradițiile lor de Paști. A fost uimitor cât de deschiși erau și cum doreau să petreacă aceste momente speciale cu noi. Nu doar invitându-ne în casele lor, dar mai ales împărtășindu-ne credința lor.

Ladyna (Germania)

Venirea la București a însemnat experiența unui nivel complet nou a ceea ce poate însemna ospitalitatea. Mama noastră gazdă ne-a deschis nu doar ușa casei, ci și inima ei și ne-a împărtășit viața ei cu generozitate și fără ezitări. Rugăciunile ortodoxe și frumusețea cântecelor mi-au arătat limpede că cele mai prețioase lucruri pot fi înțelese mai bine cu inima decât cu mintea.


Matthijs (Olanda)

De ceva timp eram interesat de Biserica Ortodoxă și tradițiile ei. Dar majoritatea lucrurilor pe care le-am văzut sunt despre ortodoxia rusă. Astfel că România mi-a deschis ochii asupra a cum trebuie privită clădirea unei biserici, mai exact a unei biserici ortodoxe. În timp ce bisericile rusești sunt toate pătrate, cele românești sunt construite în formă de cruce, cu fața spre est. Am învățat, de asemenea, și despre reprezentarea icoanelor. De exemplu, intr-o icoană Fecioara Maria poate să-L țină pe Pruncul Iisus cu mâna dreaptă, sau cu mâna stângă, sau cu ambele mâini. Detalii pe care nu le-am observat niciodată. Deasupra ieșirii din biserică, în bisericile ortodoxe ruse am văzut icoane ale Judecății de Apoi, în timp ce în bisericile românești sunt icoane ale ctitotilor acelei biserici. Atât de multe detalii am învățat, detalii care împreună cu ospitalitatea românilor mi-au creat o experiență minunată!

Jakob (Germania)

În timpul vizitei noastre în București am înțeles mai bine ce înseamnă să fim „frați și surori întru Hristos”. Aceste cuvinte, care pot fi rostite atât de ușor, au devenit mai concrete prin bucuria Învierii. După cum Fratele Roger obișnuia să spună: “Hristot Cel Înviat ne conduce împreună.”

Mulțumim tuturor parohiilor care ne-au primit. Aceste experiențe trăite împreună vor rămâne în inima mea mereu.

Printed from: http://www.taize.fr/ro_article20590.html - 20 November 2019
Copyright © 2019 - Ateliers et Presses de Taizé, Taizé Community, 71250 France