Zilele acestea celebrăm Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri, extinzând astfel Sărbătoarea Sfintelor Paști spre centrul credinței noastre. Iisus a învins moartea iar acum ”șade la dreapta Tatălui”. Suferințele, ura, bolile, violențele nu au avut ultimul cuvânt.

Prin aceasta sărbătoare celebrăm speranța noastră. Deoarece și nouă, ca și lui Iisus, în orice situație ne-am afla, Dumnezeu ne poate deschide calea vieții.

Zilele acestea m-am gândit în mod special la oamenii din Siria. Săptămâna trecută am primit în mijlocul nostru, aici în Taizé, o familie de refugiați din Homs, cei 2 părinți cu 4 copii. Încercăm să facem tot ceea ce putem pentru ca ei să poată descoperi aici un viitor al păcii.

Aș dori să împărtășesc cu voi o altă experiență pe care am trăit-o recent. Săptămâna trecută am fost în România: patru frați din Comunitate împreună cu 80 de tineri din 19 țări. Am mers acolo în calitate de pelerini pentru a sărbători Sfintele Paști împreună cu creștinii ortodocși. Aceștia sărbătoresc Paștele după un calendar diferit și anul acesta a căzut mai târziu decât la noi.

Ce primire frumoasă am trăit acolo! Ospitalitatea românilor ne-a depășit orice așteptare. Timp de 25 de ani tineri din România au venit la Taizé și au participat la Întâlnirile Europene. Și de asemenea frați din Taizé au mers în România de multe ori pentru a-i vizita pe creștinii de acolo, unui dintre ei chiar în timpul comunismului, în 1960. Dar acum a fost pentru prima dată când am mers împreună cu un grup de tineri din alte țări.

Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a primit în audiență la dânsul. Mi-a spus cât de mult îl respecta pe fratele Roger, pe care îl cunoștea personal. A apreciat, de asemenea, darul pe care i l-am oferit: un șal pe care fratele Roger obișnuia să-l poarte. Fratele Roger devenise foarte sensibil la frig și, din cauza aceasta, avea mai multe șaluri pe care le purta, ceea ce mi-a permis să pot oferi câte unul Papei Benedict al XVI-lea, Patriarhului Constantinopolului cât și celui al Moscovei.

În București tinerii pelerini au fost găzduiți de familii și împărțiți la zece parohii pentru a participa la slujbele Săptămânii Patimilor. Sâmbăta noaptea, Sărbătoarea Paștelui începe la miezul nopții și se termină în jur de 3.30 dimineața, după care urmează o masă festivă până la răsărit. Și toată lumea cântă de zeci de ori „Hristos a înviat!”. A fost minunat să vedem în felul acesta cum s-a răspândit bucuria Paștelui.

Suntem atât de recunoscători față de Biserica Ortodoxă pentru că și-a deschis porțile față de noi ca să putem lua parte la Sfintele Paști împreună. Frumusețea slujbelor, descoperirea icoanelor, cântecele minunate, toate acestea ne-au ajutat să pătrundem mai mult în taina pascală.

Am trăit în felul acesta un foarte puternic sentiment al unității. Unitate între diferitele țări reprezentate prin tinerii pelerini, unitate între diferitele Biserici, și de asemenea, unitate între poporul român și Biserica română, care a trăit numeroase disensiuni de-a lungul istoriei. A fost un sentiment atât de puternic încât mi-am spus că Sărbătoarea Pascală este o sărbătoare a unității. De aceea aș vrea să vă împărtășesc ceea ce le-am spus și tinerilor pelerini la București în timpul ultimei slujbe împreună.

Învierea lui Iisus Hristos ni-L arată pe Dumnezeu ca Tată prin faptul că El nu L-a abandonat morții pe Domnul Iisus. Maria Magdalena a fost prima persoană care a crezut că Iisus, fiind mort, a înviat dintre morți. Ea a fost cea care L-a auzit pe Hristos cel Înviat spunând: ”Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.”

Aceasta cred că înseamnă că Iisus cel Înviat ne descoperă misterul dragostei lui Dumnezeu și ni-L prezintă pe Dumnezeu ca Tată. Și dacă Dumnezeu este Tată al tuturor, atunci noi toți suntem frați și surori.

Diviziunile dintre noi întunecă dragostea lui Dumnezeu pentru noi, în timp ce unitatea dintre noi reprezintă o mărturie a dragostei Lui. Hristos ne-a spus înainte de a-Și da viața pentru noi: „Dacă vă iubiți unul pe altul așa cum V-am iubit Eu, oricine va cunoaște că Dumnezeu este dragoste.”

Hristos dorește să ne conducă spre această dragoste: să-i iubesc pe ceilalți, nu pentru că sunt ca mine sau cum mi-aș dori eu să fie, ci pentru că sunt iubiți de Dumnezeu.

Dacă dorim să fim credincioși lui Hristos cel Înviat, atunci trebuie să refuzăm diviziunile și judecățile dintre ființele umane. Și aceasta poate începe între creștini. La Taizé dorim să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a sprijini unitatea creștină, unitate în diversitate reconciliată. Numai în felul acesta dorința noastră pentru pace poate deveni credibilă și eficientă.

Lumea în care trăim se află într-o stare de zdruncinare continuă. Dar noi putem planta sămânța păcii. Acesta a fost țelul pelerinajului nostru în România. Fiecare dintre noi poate planta sămânța unității acolo unde se află. Hristos cel Înviat este întotdeauna cu noi și ne sprijină mereu.