Pe măsură ce ne apropiem de Paști, un sentiment de groaza crește în toată lumea care se confruntă cu răspândirea corona-virusului. La Taizé, se pare că probabil, anul acesta, pentru prima dată vom petrece Săptămâna Mare și Praznicul Învierii fără pelerini. Ne-am găsit în situația să cerem persoanelor care s-au anunțat să-și anuleze sejurul, biserica Reconcilierii rămânând și aceasta închisă. Vom continua cu viața noastră de rugăciune și muncă "despărțiți de toți dar uniți întru toate". Suntem foarte conștienți că rucăciunea de mijlocire ne va ține uniți cu foarte mulți oameni din întrega lume.

Prin intermediul telefonului sau al internetului, primim numeroase știri de la oameni puternic încercați din diferite părți ale lumii. Unii din frații din comunitatea noastră trăiesc sau călătoresc în Coreea, Italia și peste tot. Frații noștri chinezi, sunt în contact cu familiile lor de acasă și au urmărit cu atenție și îngrijorare profundă evoluția pandemiei încă de la izbucnirea ei.

Exceptând chestiunile necesare de precauție și schimbare a modului nostru de viață, această criză de sănătate neașteptată și ieșită din comun ne sensibilizează în mod profund. În primul rând încercăm să simțim suferința și îngrijoarea victimelor, bolnavilor, a familiilor lor și a tuturor celor care sunt profund afectați de consecințele economice. Îi purtăm pe toți aceștia în rugăciunile noastre.

Dorim de asemenea să mulțumim și să exprimăm admirația noastră acelora care sunt implicați total în ajutarea victimelor, sau în general în reorganizarea serviciilor publice. Sunt atâtea exemple de mărturii de generozitate creativă, de solidaritate, și curaj în fața pasivității și descurajării.

În aceste timpuri grele cum să nu ne întrebăm: Ce așteaptă Hristos de la noi? Ce ne oferă Domnul Cel Înviat, care a intrat prin ușile încuiate la apostolii săi descurajați care stăteau ascunși și închiși? La ce ne cheamă El astăzi? În ciuda greutăților de acum, în cuvintele Fratelui Roger "nu doar să treci peste încercări, ci cu Dumnezeu să zidești pe ele"

Urmându-L pe Hristos, ajungem să experimentăm o schimbare, o întoarcere de la întuneric spre lumina provenită de la Domnul Cel Înviat. Zi după zi, să nu ne lăsăm furați de frici, mânie, regrete, confuzie și de întunericul care adesea pretinde că poate acoperi toată lumea și că poate monopoliza atenția noastră... Dar să rămânem profund uniți în inimile noastre cu izvorul păcii care rămâne întotdeauna dincolo de toate.

Întrucât măsurile de izolare și de precauție au fost intensificate pentru a preveni infectarea, să avem grijă de comoara pe care o constituie relațiile interumane. Să încercăm să păstrăm legătura - prin intermediul telefonului sau al mesajelor de prietenie - cu aceia care sunt izolați, mai ales cu cei mai în vârstă, cu cei mai fragili și cu aceia care sunt deja afectați de alte boli sau greutăți.

În zilele următoare, am dori să luăm și să facem cunoscute niște inițiative concrete pentru a exprima solidaritatea noastră spirituală. În fiecare seară, o rugăciune cu un mic de frați va fi transmisă on-line direct din casa noastră pe rețelele noastre de socializare (ora 8:30 PM CET, UTC+1, ora României 9:30 PM). Cei care doresc ne pot trimite intenții de rugăciune.

Așa cum scria Sf. Apostol Pavel romanilor: “Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (…) sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.” (Romani cap. 8 ver.: 35, 38-39)

 [1]