• >
  • La izvoarele credinței >
  • Meditații și reflecții >
  • Scrisorile pentru anul >
  • Chemarea creştinilor la reconciliere
  română
  • Comunitatea
  • La izvoarele credinței
  • Venire la Taizé
  • Prin lume


 
  • Rugăciune
    • Momentele de rugăciune transmise on-line de la Taizé
    • Rugăciuni on-line și podcast-uri
    • Valoarea liniştei
  • Cântările
    • Învățarea cântărilor
  • Meditații și reflecții
    • “O realitate atât de simplă”
    • Postul Mare 2020: Mesajul Fratelui Alois
    • Reflecții săptămânale ale Fratelui Alois
      • Paști 2020: O nouă lumină răsare
      • Joi 22 august 2019
      • Miercuri 14 August 2019
    • Scrisorile pentru anul
      • Fratele Alois 2021: Sperând la timp potrivit și la timp nepotrivit
      • Fratele Alois 2020: Mereu în mișcare, 
dar niciodată dezrădăcinați
      • Fratele Alois 2019: Să nu uităm ospitalitatea!
      • Fratele Alois 2018: Bucurie nemărginită
      • Fratele Alois 2017: Împreună, deschidem cărările speranței
      • Fratele Alois 2016: Curajul milei
      • Taizé 2015
      • Fratele Alois 2012-2015: Către o nouă solidaritate
      • fratele Alois 2015: Patru propuneri ca „să fim sarea pământului”
      • fratele Alois 2014: Patru propuneri ca să căutăm comuniunea vizibilă a tuturor celor care Îl iubesc pe Hristos
      • Fratele Alois 2013: Patru Propuneri ca să descoperim izvoarele încrederii în Dumnezeu
      • Fratele Alois 2011: Scrisoare din Chile
      • Fratele Alois 2010: Scrisoare din China
      • Fratele Alois 2009: Scrisoare din Kenya
      • Pentru o Europă deschisă şi solidară
      • Fratele Alois 2008: Scrisoare din Cochabamba
      • Scrisoare celui care ar vrea să-L urmeze pe Hristos
      • Chemarea creştinilor la reconciliere
      • Fratele Alois 2007: Scrisoarea de la Calcuta
      • 2006: Scrisoare neîncheiată a fratelui Roger
      • Fratele Roger 2005: Un viitor de pace
    • Reflecții pentru Săptămâna Mare
      • Isus în Grădina Ghetsemani (Mt 26, 36-41)
      • Joia Mare: Isus spală picioarele discipolilor săi (In 13,4-15)
      • Vinerea Mare: Isus moare pe cruce (In 19,28-37)
      • Sâmbăta Mare: Isus anunță vestea bună în locuința morților
    • Reflecții pentru timpul Paștelui
      • Iisus și Toma (Ioan 20, 24-29)
      • Ucenicii în drum spre Emaus (Luca 24, 13-35)
      • O lume nouă (Isaia 43, 18-19)
      • Speranța vindecării (Luca 13, 10-13)
    • Către o nouă solidaritate
      • „Către o nouă solidaritate”: 2012-2015: Trei ani de căutări
 

Chemarea creştinilor la reconciliere

Chemarea creştinilor
la reconciliere

Plecând din Geneva în anul 1940 pentru a merge să fondeze comunitatea din Taizé, fratele Roger a fost împins de această intuiţie: pentru ca cei credincioşi să fie consideraţi seminţe ale păcii pentru omenire, ei nu pot lăsa pe mai târziu o reconciliere între ei. După câţiva ani, el a descris astfel drumul său:

“Marcat de mărturia vieţii bunicii mele, mi-am găsit la rânul meu propria identitate de creştin împăcând în mine însumi credinţa originilor mele cu Taina credinţei catolice, fără a întrerupe comuniunea cu ceilalţi.”

Acest drum pe care fratele Roger l-a deschis este delicat, exigent, şi nu l-am terminat de explorat.

În Hristos noi aparţinem unii altora. Când creştinii sunt separaţi, mesajul Evangheliei devine de neauzit.

Cum să răspundem noilor provocări ale societăţilor noastre, în special cele ale secularizării şi înţelegerii între culturi, fără a reuni darurile Sfântului Duh depuse în toate familiile creştine? Cum să transmitem tuturor pacea lui Hristos rămânând separaţi?

Să nu mai pierdem atâta energie în împotrivirile dintre creştini, câteodată chiar în sânul confesiunilor noastre! Să ne regăsim împreună mai des în prezenţa lui Dumnezeu în ascultarea Cuvântului, în linişte şi laudă:

O dată pe lună sau pe trimestru, să invităm locuitorii din oraşele sau regiunile noastre la o “discuţie spre reconciliere”. [1]

Pentru a pregăti o astfel de întâlnire, tinerii pot porni, pot merge spre alţii, spre o altă parohie, o altă mişcare sau un alt grup, şi chiar să invite tineri în căutarea credinţei.

Va creşte atunci dorinţa de a face împreună tot ceea ce se poate face. Ceea ce ne uneşte este mai important decât ceea ce ne separă: să lăsăm să transpară această realitate prin viaţa noastră!

Un schimb de daruri între diferitele tradiţii creştine deja a început. Noi vedem la Taizé că, printr-o rugăciune comună şi întâlniri personale, o stimă reciprocă se aprofundează şi un astfel de schimb se realizează în mod natural.
 
Anumite aspecte ale Tainei credinţei au fost mai bine puse în valoare de către una sau mai multe tradiţii creştine.
 
Creştinii din Orient au pus mereu accent pe învierea lui Hristos care deja transfigurează lumea. Nu-i aşa că datorită acestui fapt mulţi dintre ei au ştiut să traverseze decenii de suferinţe în secolele trecute? Orientul a păstrat învăţăturile Părinţilor Bisericii cu multă stricteţe. Monahismul, pe care l-a dat Occidentului, a insuflat în toată Biserica o viaţă de meditaţie. Creştinii din Occident ar putea să se deschidă mai mult în faţa acestor comori?
 
Creştinii Reformei au subliniat puternic aceste realităţi din Evanghelie: Dumnezeu oferă dragostea Sa în mod gratuit; prin Cuvântul Său El vine la întâlnirea oricui îl ascultă şi o pune în practică; simpla încredere a credinţei conduce la libertatea copiilor lui Dumnezeu; a cânta împreună interiorizează Cuvântul lui Dumnezeu. Aceste valori nu sunt ele esenţiale tuturor creştinilor?
 
Biserica catolică a păstrat vizibil, prin istorie, universalitatea comuniunii în Hristos. Neîncetat a căutat un echilibru între Biserica locală şi Biserica universală. Una nu poate exista fără cealaltă. O lucrare a comuniunii la toate nivelurile a ajutat la menţinerea unei unanimităţi în credinţă. Toţi cei botezaţi n-ar putea merge mai departe într-o înţelegere progresivă a acestei lucrări?
 
Dincolo de confesiuni, este urgent ca un schimb de daruri să se aprofundeze între continente. Creştinii Europei, de exemplu, au mult de primit de la Bisericile celorlalte continente. În schimbul a tot ceea ce au primit aceste Biserici din partea Europei, ele îi pot transmite astăzi o prospeţime a Evangheliei.
 
Martorii şi martirii lui Hristos ne îndrumă spre o singură şi unică comuniune. Ei hrănesc speranţa noastră şi determinarea noastră de a căuta unitatea vizibilă între toţi creştinii.
Ultima actualizare: 13 decembrie 2007

Note

[1] În fiecare lună este propusă pe site-ul de internet www.taize.fr (rubrica “rugăciune şi cântece”) desfăsurarea unei astfel de întâlniri, ca şi o meditaţie biblică care poate include o egalitate în urma rugăciunii. E de la sine înţeles că o astfel de iniţiativă nu înlocuieşte viaţa de rugaciune în parohie.


Pentru jurnalul

 Caută evenimente

Rugăciuni on-line și podcast-uri

Your browser does not support the audio element.

20 august 2020

Your browser does not support the audio element.

13 august 2020

mai mult...

Munca fraților

Munca fraților

Comunitatea

  • Știri recente
  • Vocația și istorie
  • Fratele Roger, Fondatorul Taizé
  • Frații trăind pe alte continentele
  • Munca fraților
  • Solidaritate
  • Către o nouă solidaritate
  • Vizita Patriarhului Ecumenic Bartolomeu la Taizé, aprilie 2017

La izvoarele credinței

  • Rugăciune
  • Cântările
  • Meditații și reflecții

Venire la Taizé

  • Siguranța persoanelor
  • Informații specifice pentru 2020
  • Informații specifice pentru 2021
  • Întâlnirile on-line
  • Pentru a merge la Taizé
  • Multimedia
  • Întâlnirile de Tineret

Prin lume

  • La sfârşitul fiecărui an
  • București, Sfintele Paști 2016
  • Rugăciuni la începutul anului 2021
  • Întâlnirea europeană din Torino
  • Întâlnirea Europeană la Taizé
  • Mici Comunități Provizorii
  • Africa
  • Americii
  • Asia Pacific
  • Europa
  • Pelerinajul în Țara Sfântă

Copyright © Ateliers et Presses de Taizé

Acest website

[ sus | Harta Site | Acasă]

  • Contact
  • Ore de rugăciune la Taizé
  • Drept de autor