Bucureşti, Mai 2008

În pofida sosirii fulgerătoare a culturii seculare din occident în România, este totuși palpabil că s-a păstrat un mare respect pentru biserică, dovadă fiind oamenii care se opresc ca să se închine atunci când trec pe lângă o biserică. Fratele Alois a preluat această temă într-una din meditaţiile pe care le-a ţinut în timpul vizitei în România:

„Astăzi trebuie să ţinem piept unei mari încercări. Modernismul accelerează ritmul vieţii, schimbând profund societatea şi modul de a fi. Noile oportunităţi aduse de acest modernism sunt extraordinare. Nu se pune problema să le refuzăm, însă este vital să ne înrădăcinăm cât mai adânc, astfel încât progresul tehnologic şi cel economic să poată merge mână în mână cu mai multă umanitate. Unde putem să ne plantăm rădăcinile? Care este izvorul vieţii noastre? Ne-am adunat aici pentru a merge împreună către acel izvor, pe care îl găsim în comuniunea personală cu Iisus Hristos, în încrederea şi în iubirea lui”.

În timpul vizitei sale în Bucureşti, fratele Alois a fost foarte fericit să fie întâmpinat cu foarte mare căldură la Patriarhie şi de asemenea de către Arhiepiscopul Romano-catolic.

În ianuarie 1990, fratele Roger a reuşit să facă o scurtă vizită la Bucureşti unde i‑a întâlnit pe părintele Constantin Galeriu şi pe părintele Dumitru Stăniloae. Fratele Alois a avut prilejul de a se întoarce la biserica părintelui Galeriu, Sf. Silvestru, pentru o celebrare a vecerniilor, care a adus laolaltă tineri din tot Bucureştiul şi din împrejurimi.

Se simţea că această vizită a fost pregătită de mai mulţi oameni de-a lungul mai multor decenii. Părintele Bordasiu, paroh, la acea vreme, al bisericii Sf. Silvestru, care a început să trimită la Taizé grupuri din Bucureşti încă din 1990, a amintit de vizitele fratelui Grégoire încă din 1970. Acele vremuri erau periculoase şi ei trebuiau să fie atenţi pentru a se asigura că aveau aceeaşi versiune pentru Poliţie despre ceea ce fratele făcea acolo. Un preot de la Patriarhie ne-a povestit cum, la începutul anilor 1980, student fiind a întâlnit din întâmplare doi fraţi din Taizé în plină stradă. Erau puţin dezorientaţi căutând o mănăstire pe care doreau să o viziteze. El le-a arătat drumul şi mai apoi ei i-au dăruit o cruce Taizé în formă de porumbel pe care o mai are şi acum.

Iaşi

La Iaşi fraţii au fost primiţi cu căldură de către Episcopul catolic, noul Mitropolit Ortodox, IPS Teofan, nefiind încă sosit în oraş. În catedrala romano-catolică a fost organizată o veghe de rugăciune condusă de către tinerii din oraş. La rugăciune au luat parte persoane sosite şi din alte oraşe ale Moldovei, precum şi un grup de tineri care au fost la Taizé, aparţinând de una dintre bisericile ortodoxe din Iaşi.

A doua zi, fraţii s-au întâlnit cu mama Luminiţei Solcan, tânăra care într-o stare bolnavă a pus capăt vieţii fratelui Roger în august 2005. Însoţiţi de un preot care o cunoaşte bine, fraţii au putut să-şi exprime compasiunea faţă de această mamă a cărei viaţă a fost zguduită de ceea ce s-a petrecut cu fiica ei.

În timpul rugăciunii de seară de la catedrală, fratele Alois a repetat rugăciunea pe care a rostit-o la înmormântarea fratelui Roger: „Dumnezeule al bunătăţii, noi încredinţăm iertării tale pe Luminiţa Solcan, care printr-un act necugetat, a pus capăt vieţii fratelui nostru Roger. Alături de Hristos pe cruce spunem: Tată, iart-o, căci nu ştie ce-a făcut. Duhule Sfânt, ne rugăm Ţie pentru poporul român şi pentru tinerii români care sunt atât de iubiţi la Taizé”.

Cluj

Călătorind cu trenul prin peisajul spectaculos al munţilor Carpaţi, fraţii au ajuns în sfârșit la Cluj, topindu-se în căldura înăbuşitoare a unei veri foarte timpurii.

Fratele Alois a fost invitat la Cluj de către Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, care i-a întâmpinat pe fraţi şi i-a surprins cu un articol despre Taizé pe care îl scrisese în 1957 în ziarul Patriarhiei - fiind astfel prima persoană din România care a scris despre Taizé. Lucrând la Biblioteca Patriarhiei din Bucureşti, a avut acces la ziarele din vest, pe care nimeni nu avea voie să le vadă.

Un weekend întreg a fost petrecut la Cluj alături de tinerii ce au venit din toată Transilvania, din alte părţi ale României, din Ungaria, Austria şi chiar de mai departe. A fost organizat de tinerii din toate bisericii oraşului împreună. Vinerea a avut loc la Biserica Reformată o rugăciune simplă într-o atmosferă familială. În acest loc, la începutul anilor 1990, un tânăr pastor a început să organizeze tinerii pentru a merge la Taizé. Apoi, tinerii maghiari şi români au început să se întâlnească pregătind călătoria la Taizé împreună.

Sâmbătă au fost organizate ateliere: o meditaţie biblică a fratelui Alois despre apostolii pe drumul spre Emaus, ţinută în noua catedrală greco-catolică, aflată încă în construcţie; o vizită la patru biserici de reper din oraş; un workshop pentru descoperirea icoanelor ţinut de un preot local a cărui pasiune este arta sacră, atât cea modernă, cât şi cea veche. Părintele Bizău a spus tinerilor: „Taizé a jucat un rol foarte important în procesul de redescoperire a icoanelor atât în occident, cât şi aici în orient. Unii tineri văd pentru prima oară o reproducere a unei icoane autentice atunci când merg la Taizé: „Sfânta Treime” lui Rublëv, icoana coptă (egipteană) „Iisus şi credinciosul (Stareţul Mina)”, „Maica Domnului” din Vladimir...”

Frumoasa, deosebita slujbă a vecerniei ortodoxe slujită în Catedrala Mitropolitană a fost urmată, seara târziu, de o veghe de rugăciune însoţită de cântece din Taizé, ținută în biserica Sf. Mihail. Într-o singură oră, la sfârşitul Sf. Liturghii, biserica a fost transformată cu simplitate de către un grup numeros şi entuziast de tineri, care au împodobit-o cu câteva icoane şi lumânări. Lecturile au fost citite de către preoţi şi pastori din diferite biserici, iar tinerii au umplut biserica cu cântece vesele, rugându-se în jurul crucii şi aprinzând lumânări pentru a-l celebra pe Hristos cel Înviat care ne uneşte.

În meditaţia sa, fratele Alois a încercat să-i încurajeze pe cei prezenţi:
„Într-un timp în care mulţi sunt tentaţi de descurajare sau scepticism, am vrea să ne lăsăm purtaţi de dinamismul Învierii! Învierea lui Hristos este asemeni unei lumini care ne arată sensul vieţii noastre şi care aprinde o speranţă pentru lume. Hristos cel Înviat însoţeşte fiecare fiinţă umană şi nu încetează niciodată de a căuta prietenia noastră. Tuturor ne este dat să trăim o prietenie cu El. Nu în zadar ne-a spus în Biblie: „Nu vă voi mai numi servitori, vă voi numi prieteni”.

Toţi împreună alcătuim Biserica. Avem nevoie să descoperim că împreună ca şi Biserică putem ajuta societatea noastră să îşi găsească o faţă mai umană, care să fie marcată mai mult de încredere decât de neîncredere. Dacă parohiile noastre, grupurile noastre de tineri, ar putea fi mai înainte de toate sălaşuri ale bunătăţii inimii şi ale încrederii! Locuri primitoare, unde să încercăm a ne susţine reciproc, locuri în care să fim atenţi la cei sărmani din jurul nostru.”

Setea Duhovnicească a Tinerilor

În octombrie 2011, fratele Alois a fost invitat să vorbească despre „Setea duhovnicească a Tinerilor din Europa” la o conferință la București, unde a început călătoria. A fost primit și la Patriarhie de către Episcopul-Vicar PS Ciprian Câmpineanul. A avut șansa să fie în țară în ziua sărbătorii Sf. Parascheva și a participat la Hramul Bisericii Sf. Vineri Nouă din București. Din păcate nu a fost posibil să ajungă până la Iași pentru a participa la pelerinaj, dar aceasta înseamnă că nu poate fi ultima sa vizită în România!

În Maramureș, fratele Alois a avut ocazia de a descoperi o nouă regiune unde nu a mai fost înainte. La mânăstirea Rohia a avut o audiență extraordinar de frumoasă cu IPS Justinian, care a vorbit mult timp cu frații despre Taizé, despre vocația adevărată a creștinilor și despre viziunea sa pentru viitorul Bisericii și al tinerilor. Cu o vizită la Memorialul Durerii în Sighetu Marmației, Sf. Liturghia la Mănăstirea Bârsană și o rugăciune la Baia Mare cu tinerii, au fost două zile foarte pline din punct de vedere practic, dar mai ales cu bogăția duhovnicească a timpului trecut.

La Timișoara, frații au fost primiți de IPS Mitropolitul Nicolae - din nou un moment binecuvântat. Seara a avut loc o rugăciune la Catedrală Romano-Catolică, cu tinerii veniți din mai multe orașe din vestul țării.

Și pentru a două oară fratele Alois a vizitat Clujul. Invitat de IPS Mitropolitul Andrei, a fost primit la Mitropolie, după care Mitropolitul i-a însoțit pe frați până la Catedrală pentru slujba Vecerniei, la sfârșitul căreia IPS Andrei a vorbit despre Taizé și nevoia de a merge mereu la izvoarele credinței, de a ne înrădăcina în Hristos.

Cu o seară înainte, tinerii din oraș s-au adunat la Biserica Reformată pentru o frumoasă rugăciune cu frații. Bazându-se pe experiența ultimele zile în România, fratele Alois a vorbit tinerilor, căutând să-i sprijine în speranța lor pentru viitor:
„În scrisoarea sa către Corinteni, Apostolul Pavel ne cere să fie « aceeași înțelegere » între noi. Pot să fie între creștini diferențe, și chiar tensiuni, întrebări nerezolvate. Dar acestea nu distrug încrederea reciprocă, certitudine că suntem toți împreună în mișcare, urmându-L pe Hristos.”