Clădind o întâlnire

O clădire a primăriei în stil baroc, o impunătoare catedrală în stil neo- romanesc și vestigiile unui cimitir creștin datând din secolul al IV-lea, ziduri de cetate medievale, o moschee din secolul al XVI-lea, galerii comerciale proaspăt amenajate, străduțe sinuoase - toate acestea se găsesc una lângă alta reamintindu-ți că acesta este un oraș modern încărcat de istorie. Pécs urmează a fi Capitală Culturală Europeană în 2010 ceea ce explică faptul că în timpul pregătirilor pentru întâlnire și apoi a întâlnirii insăși orașul s-a aflat într-un mare proces de transformare din cauza muncilor de reconstrucție ce se desfășurau în multe piețe principale și pe multe străzi. În fiecare zi o nouă cale de acces trebuia croită printre tranșeele și munții de nisip și piatră. Această activitate febrilă a fost de asemenea o metaforă pentru aceia care au pregătit întâlnirea- noi de asemenea doream să construim un oraș nou și cu un plus de frumosețe, dar de data aceasta în interior, în sufletele noastre. La fel de adevărat este că atunci când încerci să clădești ceva totul se poate transforma într-un mare haos înainte de a începe să fii conștient de faptul că ceea ce vrei să clădești va deveni cândva realitate.

Primirea în acest oraș mic, adăpostit la poalele dealurilor Mecsek, nu poate fi descrisă decât ca fiind călduroasă sub toate aspectele! Climatul său „mediteranean“ este faimos precum caracterul prietenos al locuitorilor ce relevă deschiderea inimilor lor. Acest lucru este dovedit și de faptul că pe durata întâlnirii toți tinerii au fost primiți de localnici în casele lor. De fapt mult mai multe locuri au fost disponibile decât au fost efectiv necesare.

În timpul rugăciunilor în comun, în jur de trei mii de oameni au umplut sala de sport a orașului ( singurul loc unde puteam fi cu toții împreună) și duminică după-amiaza, catedrala a fost inundată atât de tineri cât și de bătrâni. La sfârșitul fiecărei rugăciuni în comun fratele Alois a ținut o scurtă meditație, atrăgând atenția asupra faptului că fiecare a primit aceeași sarcină precum cea încredințată primilor discipoli- să se întoarcă acasă, unde Hristos cel înviat deja îi așteaptă. La sfârșitul întâlnirii, Episcopul Mihály Mayer din Pécs i-a încurajat pe tineri și a subliniat faptul că Biserica are încredere în ei și îi iubește.

Din cele câteva mii de participanți un număr semnificativ s-a deplasat de dincolo de granițele Ungariei. Au venit grupuri din Croația, Ucraina, Polonia, România, Serbia, Slovenia și Bosnia și Herțegovina. De asemenea au fost invitați din Slovacia, Austria, Germania, Portugalia, Franța, Italia, Olanda, Spania, Lituania, Finlanda, SUA, Brazilia, Porto Rico, Congo, Egipt și Japonia.

Întrebări vechi, provocări noi

Amintirile legate de întâlnirea din Pécs organizată împreună cu frații din Taizé în 1989 dăinuie viu în memoria multor oameni mai vârstnici ai orașului. Ei încă își mai amintesc de tinerii pe care i-au primit în casele lor și de atmosfera plină de speranță și optimism ce a marcat acea întâlnire și acele vremuri...Exista un sentiment că pregătirile pentru întâlnirea din 2009 începuseră cu douăzeci de ani în urmă. În ciuda acestui fapt această întâlnire nu a fost una nostalgică- de data aceasta a fost generația copiilor lor cea care a organizat și luat parte la întâlnire. Mulți dintre ei au participat încurajați fiind de părinții și profesorii lor pentru care prima întâlnire reprezentase un moment atât de important.

Desigur că tinerii de azi sunt interesați de aceleași întrebări ce au persistat mereu : Cum pot descoperi vocația vieții mele? Cum putem înainta cu încredere atunci când ne confruntăm cu dificultăți sau eșec? Cum ni se adreseaza Dumnezeu astăzi ?

Atelierele de după-amiază s-au bucurat de o prezență largă și de aprecierea participanților. Mulți au decis să ia parte la ateliere ce aveau în centru tema descoperirii chemării lui Dumnezeu în viețile noastre, Biblia și operele Părinților Bisericii. Pe lângă programele muzicale și de alt gen, alții s-au simțit atrași de ateliere ce prezentau subiecte precum viața religioasă a populației rrome și modul în care să trăiești când suferi de dizabilități.

Unul dintre ateliere au abordat modul în care Biblia vine în sprijinul protecției mediului. Cum putem contribui la dezvoltarea susținută a lumii, la utilizarea în mod responsabil a resurselor energetice, la promovarea comerțului echitabil...?

În ansamblul întâlnirii, ziua principală a sosirii a coincis cu aniversarea revoluției din anul 1956- o sărbătoare națională în Ungaria. În cadrul unuia din atelierele acelei zile s-a reflectat asupra temei libertății: acea libertate pentru care atât de mulți oameni au luptat în secolul al XX-lea şi care acum pare a fi o normalitate pentru tinerii sub douăzeci și cinci de ani.

După cei douăzeci de ani încărcați de euforie, este esențial ca acum să descoperim un nou dinamism. Prin întâlnirea tinerilor unii cu alții se speră ca ei să contribuie la eliminarea prejudecăților prezente în viețile noastre de zi cu zi. Pe toată durata sfârșitului de săptămână o adevărată comuniune s-a făcut în mod vizibil simțită, adunând localnici și invitați de departe, care nu au manifestat griji în privința țării din care proveneau, limbii ce o vorbeau sau bisericii căreia aparțineau.

Câteva reflecţii ale participanţilor

Maryana din Ucraina : „Întâlnirea din Pécs a fost o experiență foarte, foarte frumoasă! Oamenii au fost atât de prietenoși față de noi, familiile au fost nemaipomenite! Parohiile, rugăciunile au fost atât de bine organizate !Toți cei din grupul nostru au fost fericiți că au putut să vină la Pécs. Pentru mulți dintre ei a fost prima întâlnire gen Taizé la care au participat și au rămas cu amintiri deosebite despre ea.“

Un participant în vâstă de 18 ani scrie : „Am petrecut un sfârșit de săptămână memorabil în Pécs pe durata desfășurării întâlnirii Taizé. Am luat trenul special de la Budapesta împreună cu câțiva colegi de clasă, punând oarecum la îndoială starea vremii, deoarece vremea poate influența în mare măsură atmosfera unei întâlniri precum aceasta. Totuși, nu am fost dezamăgiți : gazda noastră, Vera, ne-a povestit îndelung despre orașul și familia ei asfel că am experimentat partea spirituală a întâlnirii în timp ce ne-am identificat puțin mai mult cu orașul. A fost deosebit să luăm parte la rugăciunile comune atât în sala de sport cât și în parohie. Îmi amintesc cu recunoștință de grija și bunăvoința organizatorilor. Discuția asupra temei ‹‹prieteniei›› la întâlnirea grupurilor mici de sâmbătă dimineață a însemnat mult pentru mine. După ce am participat la întâlnirile de la Bruxelles și Pécs, mă simt din ce în ce mai motivat să mă întorc acasă cu hotărârea de a fi o lumină pentru ceilalți, proclamând vestea cea bună cu o nouă tărie, așa cum am fost încurajați să procedăm și am trăit în timpul rugăciunii de încheiere.“

Annamária din Pécs: „Ultimele săptămâni au fost petrecute cu mare anticipație a ceea ce avea să urmeze. În mod continuu am făcut cunoscută întâlnirea și i-am rugat pe oameni să ofere locuri de dormit. Au fost de asemenea rugăciunea de seară în fiecare săptămână, repetiții la cântece și tot felul de alte pregătiri pentru a-i primi pe tineri. Ni s-a încredințat lista țărilor din care urma să primim invitați în parohia noastră. Pe lângă maghiari, trebuia să primim tineri croați și sloveni, așa că am pregătit indicatoarele, anunțurile în cele două limbi, am tipărit programe, am găsit translatori, și am pregătit materialele informative pentru familiile gazdă. Așteptam cu nerăbdare ceea ce avea să se întâmple, cum urma să decurgă primirea, și între timp primeam în flux continuu prăjituri și biscuiți și astfel împreună cu ceai, băuturi nealcoolice și cafea am putut organiza un banchet frumos în picioare. Primii invitați au sosit la 10 dimineața, care, spre mai marea noastra surpriză, erau ucrainieni și nu vorbeau alte limbi, apoi au ajuns invitați sârbi, urmați de croați, dar nu a venit nimeni din Slovenia. Ne-a încercat o oarecare teamă, căci nu ne așteptam la așa ceva, dar nu am căzut pradă disperării, de îndată am găsit o persoană care să facă traducerea în limba ucraineană și cum nimeni nu avea programul, am descărcat câteva exemplare de pe internet și le-am printat. L-am trimis pe translatorul de slovenă în parohia unde ajunseseră cei din Slovenia. În linii mari, putem afirma că toate programele organizate în timpul întâlnirii și în parohii au fost un real succes, noi prietenii s-au legat, am învățat cum să acceptăm tineri aparținând altor confesiuni. Fratele Alois ne-a vorbit cu simplitate, cântecele frumoase și decorațiile toate ne-au ajutat în reculegerea noastră în rugăciune, și am învățat cât de benefică este tăcerea și ce mare forță se găsește în ea. Tinerii s-au întors acasă, dar ei au lăsat ceva în orașul nostru, în inimile noastre! Ne-ar plăcea să continuăm să cântăm cântece de la Taizé și mulți dintre noi vor vizita Poznań. Deci, pentru noi, întâlnirea nu a presupus doar muncă grea, căci în ciuda dificultăților, ne-a lăsat o urmă, o porțiune de cer portocaliu plutind ușor în rugăciune deasupra noastră, care probabil că va păli puțin, dar care sperăm că va fi suficientă în a reaprinde flacăra, ca să nu fie nevoie să mai așteptăm încă alți douăzeci de ani! “

Marie din Franța: „…Familia noastră gazdă ne-a primit ca și cum am fi fost adevărate regine! A fost o adevărată bucurie să ne întâlnim, povestind despre experiențele noastre și viețile noastre obișnuite. Acest cuplu are o credință frumoasă și mărturia pe care o dă despre încredere în confruntarea cu dificultățile vieții este atât de elocventă! Tatăl familiei a ținut unul din ateliere și era atât de fericit că i se oferă această șansă. Cât despre mine am fost foarte fericită să-i ascult pe mulți oameni care erau atât de veseli de faptul că această întâlnire are loc. Mulți din generația ‹‹adultă›› și-au adus aminte de întâlnirea din 1989, și au vorbit de redescoperierea a ceva ce le-a atins profund inimile acum douazeci de ani- un ceva care i-a zguduit atât de puternic, pe care viața cotidiană i-a făcut să-l uite și care acum a revenit aducând cu sine foarte multă bucurie sufletească. Aceste întâlniri între oameni, și cu Dumnezeu ne marchează! Într-un sens pozitiv!“

Bogi : „Întâlnirea m-a îmbogățit în mod semnificativ. Îmi doream să am o experiență spirituală, pentru că viața mea este puțin dură. Am avut șansa să îmi adun gândurile și să experimentez iubirea lui Dumnezeu în Pécs. M-a făcut fericită faptul de a fi înconjurată de atâția tineri dornici în a ajuta. Familia mea gazdă a fost foarte binevoitoare, m-au adoptat ca pe o fiică în decursul acestor două zile, și au făcut tot ce le-a stat în putință ca să aibă grijă de mine. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru asta și îi încurajez pe toți să caute experiențe similare.“

Gyuri din Pécs : „În cele din urmă frații au plecat la Taizé. Să marcheze aceasta sfârșitul a tot ? Toți cei care am participat la întâlnire știm că nu este așa. Întâlnirea Taizé nu se aseamănă cu niciunul dintre celelalte festivaluri ale lumii sau alte întâlniri creștine. Scopul acestei întâlniri nu a fost de a ne îmbogăți cu amintiri plăcute. Întâlnirea a însemnat mult mai mult pentru noi toți. Bucuria de a ne îndrepta împreună privirea spre Domnul. Bucuria de a ne pune încrederea în ceilalți. Întâlnirea a luat sfârșit, dar ne-a învățat niște lucruri foarte importante, dintre care cele mai multe nu pot fi transpuse în cuvinte. Tinerii ne-au lasat aici credința lor și bucuria de a trăi împreună în pace, iubire și încredere reciprocă.“