Joia Mare: Isus spală picioarele discipolilor săi (In 13,4-15)

În fiecare zi din Săptămâna Mare, Comunitatea din Taizé postează un scurt moment de reflexie biblică. Astăzi, în Joia Mare, fr. Timothée ne vorbește despre pasajul din In 13,4-15, în care Isus spală picioarele discipolilor săi.

“Isus s‑a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s‑a încins. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Símon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?”. Isus a răspuns şi i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu ştii acum, dar vei cunoaşte după aceasta”. Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!”. Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. Símon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul”. Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu are nevoie să-şi spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”. Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi”.
După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt. Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu.”

Este un președinte american (nu am căutat pe google despre care e vorba), care e adesea citat pentru faptul că a spus: “Nu întreba ce poate face țara ta pentru tine, ci mai degrabă, întreabă-te ce poți face tu pentru țara ta.” În situația curentă legată de pandemia de covid-19 există din plin ambele situații. Există oameni care au, în mod clar, nevoie de sprijin din partea țării lor: oameni îngrijorați că nu își vor putea plăti facturile, firme care au dificultăți să supraviețuiască, persoane în situații de risc sau bolnavi, care au nevoie de solidaritate și de un sistem de sănătate funcțional. Dar în același timp există o mulțime de oameni care fac ceva pentru țara lor și pentru societate. Oameni care fac acasă măști de protecție, cei care fac cumpărături pentru vecinii lor mai în vârstă sau care dau un telefon cuiva care este singur. Această a doua atitudine corespunde sfârșitului textului biblic de azi. Isus le spune discipolilor: “sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora”. E ca și cum le-ar spune să aibă grijă unii de alții. Sau în cuvinte mai puternice: slujiți-vă unii pe alții, iubiți-vă unii pe alții. Dar cred că avem mai multe de descoperit în textul de azi, decât o chemare pentru ajutor reciproc și solidaritate. Înainte să le ceară discipolilor să-și spele unii altora picioarele, Isus e cel care le spală picioarele lor. Probabil că ceea ce îl deranjează pe Petru e această inversare a rolurilor. În loc ca Isus să îi spele picioarele, probabil ar fi preferat să îi spele el picioarele lui Isus. Probabil că Petru ar fi fost chiar bucuros să facă ceva pentru Isus. Însă Isus e cel care vrea să facă ceva pentru el. În momente de criză, fiecare avem propriile mecanisme de coping. Unii dintre noi ne întrebăm imediat: Ce ar trebui să fac acum? Ce am nevoie să fac pentru a mă adapta noii situații? Și cum pot să îi ajut pe alții să treacă prin aceste momente dificile? Și, în multe feluri, această întrebare e utilă și chiar necesară. Pentru mulți creștini, semne concrete de solidaritate pot fi o modalitate de a face ceva pentru Isus. Dar gândindu-mă la textul președintelui american, sunt tentat să spun că poate textul de azi ne invită nu doar să ne întrebăm ce putem face noi pentru Isus, ci să ne întrebăm și ce poate face Isus pentru noi. Dar aici lucrurile pot deveni înșelătoare; știm destul de bine ce am vrea să facă Isus: să facă să dispară virusul, să vindece oamenii și să aducă lucrurile la normal. Dar știm că probabil asta nu se va întâmpla imediat. Nici lui Petru, ceea ce face și nu face Isus, nu i-a împlinit așteptările. Isus vorbise de-a lungul vieții sale despre Împărăția lui Dumnezeu. Iar pentru Petru asta presupunea o schimbare reală și concretă în lume. Faptul că Isus spală picioarele discipolilor săi și, în final, e ucis, nu a rezolvat nici una din problemele pe care le vedea Petru în jurul său. Este un gest simbolic, insuficient pentru orice plan strategic de acțiune. Nu pare foarte util. Dar Isus îi spune lui Petru: acceptă că astfel doresc să fiu aproape de tine astăzi.

Dar aceasta ridică o nouă dificultate: semnul spălării picioarelor implică o lipsă de distanță, care, pe unii i-ar putea face să se simtă ciudat sau inconfortabil, chiar și în momente care nu necesită distanțare socială. Acceptarea prezenței și atenției cuiva implică să lăsăm ca acea persoană să se apropie suficient de mult încât să să ne cunoască nevoile și fragilitatea. În mod similar, într-un moment de liniște sau de rugăciune, putem face loc bucuriilor și speranței noastre. Dar și îngrijorării și singurătății noastre. Asta poate părea ciudat uneori, deoarece parcă nu știm prea bine ce facem. Dar lăsându-l pe Isus să fie în contact cu realitatea vieții noastre, putem să realizăm că, chiar și când suntem singuri acolo unde locuim, Isus nu se îndepărtează, vrea să fie aproape de noi. Așa că deși e bine și necesar să ne întrebăm: ce pot face azi să mă adaptez situației și să îi ajut pe ceilalți așa cum pot eu mai bine, poate, din când în când, să luăm un moment, fiecare în felul lui, să ne oprim și să îl întrebăm pe Isus: Ce dorești astăzi să faci pentru mine? Ce urmează nu va fi întotdeauna o soluție la problemele noastre imediate. Uneori poate fi ciudat, dar am putea, de asemenea, să fim surprinși în mod pozitiv de unele din aceste momente.

Printed from: https://www.taize.fr/ro_article27791.html - 27 May 2022
Copyright © 2022 - Ateliers et Presses de Taizé, Taizé Community, 71250 France