Frații au ajuns în Senegal la începutul anului 1993, la invitație Cardinalului Thiandoum, pe atunci arhiepiscop de Dakar. Intuiția Fratelui Roger de atunci a fost de a fonda comunitate restrânsă într-o țară musulmană africană (oficial prezența creștină de abia dacă numără 5% în Senegal), chiar dacă la acel moment tensiunile legate de Islam abia dacă se făceau simțite în lume.

Frații s-au așezat într-un cartier muncitoresc mare din Dakar, pentru a-și trăi viața de rugăciune, a primire a celorlalți și de împărtășire. Deși fost priviți cu o evidentă suspiciune la început de către vecini, foarte curând apropierea și încrederea și-au făcut loc. Casa este deschisă în fiecare zi pentru copiii din cartier pentru activități complementare școlii. Adolescenți, care primesc și ei ajutor pentru studiul lor, le poartă de grijă. Tinerii adulți frecventează casa de asemenea pentru studiu și reflecție. Unele femei vin pentru muncă de cusut; munca lor este comercializată într-un outlet deschis special în acest sens.

În funcție de numărul și calificările fraților, au sau au avut loc diferite activități care au implicat refugiați sau imigranți, prizonieri sau bolnavi de SIDA, acordând o atenție specială celor mai nevoiași și celor marginalizați.

Biserica locală i-a primit pe frați cu căldură, aceștia din urmă implicându-se în diferite feluri: organizarea de rugăciuni, programe de studiu, oferirea de spații. Dar implicarea cea mai de seamă rămâne prezența lor în cartier, abilitatea de a asculta sau de a ajuta pe oricine întâmpină problemele clasice: sănătate, loc de muncă, sau chiar supraviețuirea, în această perioadă în care cei mai vulnerabili simt în mod direct efectele crizei economice și au epuizat toate mijloacele pe care le aveau la îndemână.

Împreună-rugăciunea este consolidată și stimulată de faptul că este înrădăcinată în chiar viața cartierului. Este susținută de asemenea de intensa participare a multor copii, tineri sau adulți aparținând comunității creștine din cartier.