În ultimii ani, mulți tineri din Ucraina au participat la întâlnirile Pelerinajului încrederii din Europa. În prezent, multe familii, în special mame cu copiii lor, au fost nevoite să părăsească de urgență țara pentru a se refugia în alte țăti. În multe locuri, o acțiune de solidaritate se organizează pentru a-i primi, iar Taizé dorește să o susțină această.

În legătură cu prietenii noștri din Ucraina și din țările vecine, cu asociațiile de solidaritate și, de asemenea, cu ambasada Ucrainei la Paris, propunem parohiilor sau grupurilor locale să se pregătească pentru primirea refugiaților. Cu toate acestea, am dori să atragem atenția celor care sunt gata să ofere găzduire:

• În acest moment analizăm disponibilitatea, dar nu putem garanta că vom putea găsi o familie imediat. Este dificil să se estimeze amploarea viitoarelor migrații.
• De asemenea, este dificil de apreciat cât timp aceste familii vor avea nevoie de sprijinul dumneavoastră generos.
• Pentru o singură persoană, și chiar pentru o familie, o astfel de primire poate reprezenta un efort enorm. Este preferabil să conlucrați cu alte persoane pentru a vă ocupa de această sarcină în cadrul unei parohii sau a unei echipe.
• În cele din urmă, Taizé ajută prin această inițiativă la a pune oamenii în contact unii cu alții, dar nu poate să urmărească situațiile specifice oferind ajutor sau logistică.

Vă rugăm să completați cu atenție formularul în franceză sau în engleză prin care vă oferiți disponibilitatea. Dacă aveți întrebări suplimentare, scrieți-ne la această adresă.

Vă mulțumim din inimă pentru disponibilitatea dumneavoastră!

În Ucraina, răul nu va avea ultimul cuvânt

În acest an, Postul Mare începe într-un moment în care continentul european este lovit de război. Această veste tragică ne adâncește în misterul răului. Iisus însuși a experimentat întru totul acest lucru atunci când a acceptat de bunăvoie să-și dea viața pe Cruce: a mers până la capăt pe calea suferinței. În drumul nostru spre Paște, suntem susținuți de această speranță: dincolo de cruce, prin învierea lui Hristos, Dumnezeu a deschis o cale a vieții pentru întreaga umanitate.

Cum este posibil ca focul armelor și al bombelor să sfâșie popoare care sunt atât de apropiate în atât de multe privințe? Atât de multe familii au rude de ambele părți ale frontierei.... În timpul unui pelerinaj în Rusia, Belarus și Ucraina în 2015, cu un mic grup de tineri din diferite țări, am fost martor al acestui aspect în timp ce am vizitat niște soldați ucraineni răniți în luptă într-un spital din Kiev. Alături de noi se afla o tânără din Rusia. Cu câteva zile în urmă, la izbucnirea războiului, tânăra rusoaică și-a amintit de această vizită și a împărtășit această întâmplare: "Când am intrat în acel spital, am fost paralizată de frică și rușine. La început mi-a fost greu să spun ceva. Am început apoi să povestesc că, în copilărie, mergeam în fiecare vară la casa bunicului meu din Ucraina, că verișorul meu s-a născut în Ucraina. Apoi, soldații ucraineni au început să schimbe și ei retorica: unul dintre ei a spus brusc că soția lui era rusoaică, apoi altul că părinții lui locuiau în Rusia.... Și a devenit clar că, de fapt, eram foarte apropiați, că eram ca frații și surorile."

Să ne rugăm ca aceste semințe de comuniune să nu fie dezrădăcinate de nebunia războiului, ci ca, pe termen lung, să se dovedească mai puternice decât violența fără sens. Este aproape prea devreme să exprimăm această dorință, când, cu fiecare zi care trece, vedem tot mai multe victime și răniți. Dar să păstrăm bine înrădăcinată în inimile noastre nădejdea sigură că răul nu va avea ultimul cuvânt.

Papa Francisc a făcut apel la o zi de post și rugăciune pentru conflictul din Ucraina în Miercurea Cenușii. În multe locuri din întreaga lume, credincioșii se adună și se roagă pentru pace. În urmă cu câteva zile, am primit un mesaj de la un preot ortodox din Rusia: și în parohia sa se roagă pentru pace.

Da, pentru a trăi acest post în solidaritate cu cei care suferă din cauza războiului care face ravagii în Ucraina, să ne rugăm pentru victimele și familiile lor în doliu, pentru cei răniți, pentru cei care au fost nevoiți să fugă, pentru cei care ar fi vrut să o facă, dar nu au putut, dar și pentru toți cei care au ales să rămână acolo unde s-au născut. Să ne gândim la persoanele cele mai vulnerabile, care vor fi primele care vor suferi consecințele conflictului armat, la copiii care au suferit, la tinerii care nu văd niciun viitor.

În rugăciunea noastră, să nu uităm să cerem Duhului Sfânt să inspire liderii popoarelor și pe toți cei care sunt în măsură să influențeze cursul evenimentelor, astfel încât focul armelor să înceteze cât mai curând posibil. Să ne rugăm ca războiul să nu sporească diviziunile în cadrul bisericilor și al familiilor și ca liderii bisericii să meargă alături de toți cei afectați de această încercare teribilă. Și pentru că fiecare viață umană contează în ochii lui Dumnezeu, să ne gândim la combatanții din toate țările implicate, dar și la familiile lor, de exemplu la bunicile care își văd nepoții plecând pe front, într-un război pe care nu l-au ales și nici nu l-au dorit. Poate că, într-o zi, vor ieși în stradă pentru a protesta....

În timp ce această perioadă a Postului Mare începe sub auspicii întunecate, suntem chemați să trăim aceste patruzeci de zile în comuniune cu cei care sunt afectați de violență, nu numai în Europa, ci peste tot în lume. Pe cruce, Hristos și-a deschis brațele pentru a îmbrățișa întreaga umanitate. O umanitate prea des divizată, dar unită pentru totdeauna în inima lui Dumnezeu.

• În afara Bisericii Reconcilierii, de-a lungul drumului, a fost pregătită ca fiecare an o scena Nașterii Domnului. Va evolua de la o săptămână la alta până la Crăciun.

• În fiecare săptămână de Advent, o meditație biblică va fi publicat pe canalul Taizé YouTube.

• Rugăciunea citită în fiecare amiază de către fratele Alois este disponibil on-line pe această pagină în franceză, engleză și germană.