Prima propunere : Să împărtășim cu cei din jurul nostru farmecul vieții

„Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra?”

(Matei 5, 13)

Să fim sarea pământului este un dar de la Dumnezeu pe care vrem să îl primim cu bucurie. Fiind sarea pământului, putem împărtăşi farmecul vieţii. Iar când facem viaţa frumoasă pentru cei care ne sunt încredinţaţi, viaţa noastră capătă sens.
Dacă, atunci când ne confruntăm cu numărul mare de obstacole, ne întrebăm: “De ce să ne mai zbatem?”, atunci ar trebui să ne amintim că doar puţină sare este suficientă pentru a da gust.
Prin rugăciune, învăţăm să ne privim aşa cum ne priveşte Dumnezeu; Dumnezeu ne vede darurile, abilităţile.
Să nu ne pierdem esenţa înseamnă să ne dăruim trup şi suflet şi să avem încredere în darurile primite de la Dumnezeu.

• Putem noi să căutăm pentru noi şi pentru ceilalţi acel lucru ce ne face să creştem şi care ne conduce la împlinire?

A doua propunere : Să ne dedicăm reconcilierii

„Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău” (Matei 5, 23-24)

În noi toţi se află aspiraţia de a trăi împreună ca o singură familie umană, dar acest lucru nu se întâmplă de la sine, nici într-o familie, nici în oraşele noastre, nici între naţiuni.
Când creştinii se vor reconcilia, ei vor deveni un semn în mijlocul unei umanităţi care îşi caută propria unitate.
Sunt situaţii în care reconcilierea este urgentă. Ca să ne dedicăm acesteia, noi trebuie să înţelegem temerile care îi blochează pe ceilalţi în prejudecăţi; ar trebui de asemenea să realizăm că unii oameni ar putea avea ceva împotriva noastră.
Evanghelia ne cere să nu transmitem celor din jurul nostru sau celor ce vin după noi resentimentele moştenite din trecut.

• Putem noi îndrăzni să încurajăm întâlniri între oameni care nu împărtăşesc aceleaşi idei, acelaşi mod de viaţă sau aceeaşi religie, care nu vin din acelaşi mediu social sau cultural? Putem ajunge să ne cunoaştem unii pe alţi, putem să ne invităm să ne vizităm? Putem găsi noi curajul să cerem iertare şi să iertăm?

A treia propunere : Să municm pentru pace

„Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.” (Matei 5,9)

Pacea este mai mult decât absenţa conflictului. Ea este fericire; ea dă fiecăruia locul potrivit; ea este împlinirea vieţii. Când primim în noi pacea lui Dumnezeu, ea îi cuprinde şi pe cei din jurul nostru şi pe toate creaturile.
Dorinţa de a fi pace ne face inima şi mai cuprinzătoare şi o va umple cu compasiune pentru toţi. Ea se manifestă printr-o atitudine de ospitalitate şi bunătate în familiile noastre, în cartierele noastre, în activităţile noastre zilnice.
Pacea se află de asemenea şi la baza justiţiei pe o scară largă. În societăţile în care luxul şi sărăcia coexistă, ar trebui să ne mire că apar diferite forme de violenţă? Împărtăşirea bogăţiei eliberează tensiunile şi este o contribuţie majoră la binele comun.
Unii oameni se devotează promovării păcii, asumându-şi responsabilităţi în viaţa publică a ţării lor – într-o asociaţie, în compania în care lucrează, servind oamenii cu nevoi speciale.

• Putem noi să ne îndreptăm către cineva pentru care nu există pace? Cum putem fi, în mod deosebit, atenţi cu migranţii? Putem să discernem situaţiile de nedreptate şi să îi protejăm pe cei care sunt vulnerabili? Putem identifica forme moderne de sclavie? Putem să ne alăturăm altora în rugăciunea pentru pace rămânând, de exemplu, în liniște în fiecare duminică seara pentru o jumătate de oră?

A patra propunere : Să avem grijă de pământ

„Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.” (Matei 5,5)

Cei blânzi sunt cei care nu îşi impun voinţa asupra altora. Ei le lasă loc şi altora. Ei nu monopolizează pământul. Blândeţea nu înseamnă resemnare, ci stăpânirea impulsului violent din noi.
Pământul nu este proprietatea noastră. Ne este încredinţat; suntem chemaţi să avem grijă de el. Resursele planetei noastre nu sunt nelimitate. Avem o datorie de solidaritate între oameni şi popoare, şi faţă de generaţiile viitoare.
În felul în care consumăm şi folosim resursele naturale, un echilibru trebuie găsit între nevoile de bază şi dorinţa de a avea mereu mai mult.
Ca să găsim un stil de viaţă care permite dezvoltarea sustenabilă este nevoie de toată imaginaţia şi creativitatea noastră. Ele trebuie folosite în viaţa noastră de zi cu zi şi, de asemenea, trebuie să stimulăm cercetările ştiinţifice, inspiraţia artistică şi inventarea unor proiecte noi pentru societate.

• Putem noi examina felul în care trăim şi căutăm să simplificăm ce poate fi artificial sau ce este excesiv? Să ne simplificăm vieţile poate fi o sursă a fericirii. Cum putem deschide spaţii pentru împărtăşire: ce putem da şi primi? Nu ar trebui să uităm să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru creaţie. Pentru aceasta, momentele de odihnă şi contemplare sunt esenţiale.