În Evanghelie, noi auzim chemarea lui Hristos: ”Urmează-mă!” Este oare posibil să-i răspundem printr-un angajament pentru toată viaţa?
În noi toţi se află dorinţa unui viitor fericit. Dar noi putem avea impresia de a fi condiţionaţi prin tot atâtea limite încât descurajarea ne pândeşte câteodată.
Cu toate acestea, Dumnezeu este prezent: “Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.”(Marcu 1,15). Noi percepem prezenţa Sa când ne asumăm situaţiile din viaţa noastră aşa cum sunt ele pentru a crea plecând de la ceea ce este.
Nimeni nu ar vrea să se împotmolească în visele unei existenţe idealiste. Să ne mulţumim cu ceea ce suntem şi de asemeni cu ceea ce nu suntem.
A căuta un viitor fericit implică alegeri.
Câţiva iau decizii curajoase pentru a-l urma pe Hristos în viaţa lor de familie, în societate, într-un angajament pentru alţii. De asemeni, mai există alţii care se întreabă: cum să-l urmăm pe Hristos alegând calea celibatului?
Aş dori atât de mult să-l încurajez pe cel sau cea care îşi pune întrebarea unei alegeri pentru totdeauna:
În faţa unui astfel de angajament, se poate să ai o ezitare. Dar, mergând mai departe, vei găsi bucuria dăruirii totale. Fericit cel care nu se lasă pradă fricii, ci prezenţei Sfântului Duh.
Poate că îţi este greu să crezi că Dumnezeu te cheamă personal şi că aşteaptă din partea ta să fie iubit. Existenţa ta contează în ochii Săi.
Chemându-te, Dumnezeu nu îţi spune ceea ce ar trebui să îndeplineşti. Chemarea sa este înainte de toate o întâlnire. Lasă-te întâmpinat de Hristos, şi vei descoperi drumul pe care-l vei urma.
Dumnezeu te invită la libertate. Nu face din tine o fiinţă pasivă. Prin Duhul Sfant, Dumnezeu locuieşte în tine, dar nu se substituie ţie. Din contră, el trezeşte nişte energii nebănuite.
Tinere, s-ar putea să-ţi fie frică sau să fii tentat să nu alegi, pentru a păstra toate posibilităţile deschise. Dar cum vei găsi o împlinire rămânând la răspântie de drumuri?
Acceptă că există în tine o aşteptare incompletă şi chiar probleme nerezolvate. Ai încredere în transparenţa inimii. Există în biserică persoane care să te asculte. O astfel de îndrumare în timp va permite o hotărâre pentru a te abandona în întregime.
Când îl urmăm pe Hristos nu suntem singuri. Noi suntem purtaţi de acest mister al comuniunii care este Biserica. În ea, acceptul nostru devine laudă.
O laudă poate fi îngânată, care se ridică chiar din mizeria noastră, dar care va deveni, puţin câte puţin izvor de bucurie pentru toată viaţa noastră.